Noi nu avem nevoie de lideri … sau regatul fără rege!

Ianuarie 2015. Iarnă. Un fel de … Puțin frig, fără zăpadă … Să zicem că este iarnă.
Mă uit pe geam și mormăi:
” … da! iar nu au curățat grădinița din fața blocului.”
Evident că cel vizat este șeful de scară care ar fi trebuit să facă ceva. O voce se aude:
”Ce să facă?”.
Răspund intrigat și destul de rapid:
”Ei ce?! Crezi că știu sau că ar trebui să mă intereseze? Nu e treaba mea. Doar nu ar vrea să pun eu mâna. Un prost!”
”Cine e prost tati?”
”Ei cine?! Șeful de scară.”
”Aaaa. Am înțeles. Poți să vii să mă ajuți la o temă?”
”Nu pot. Tu nu auzi că sună  telefonul!? Trebuie să răspund!”.
Răspund și aud vocea serioasă a șefului meu. Mă dojenește pentru ultima mea greșeală. Profit că nu mă vede și îmi pun fața de grețos. Termină ce are de zis, iar eu îi răspund mecanic păstrându-mi fața expresivă:
”Am înțeles șefu’!” și trântesc telefonul pe masă.
”Ce prost!”
”Ai vorbit cu șeful de scară tati?”
”Nu! Cu șeful meu de la serviciu!”
”Aaaa! Acum poți să vii să mă ajuți?”
”Nu. Nu acum. Ai răbdare.”
Și mă îndrept atent spre geam. O mașină tocmai făcuse pană după ce părea că a intrat cu o roată în groapa din fața blocului. Evident! Primăria asta nu e în stare să facă nimic ca lumea. Primarul nu are timp de gropi și de noi ăștia fraieri din cartier. El are alte priorități!
”Un prost!”, concluzionez eu cu voce tare.
”Cine tati? Șeful tău?”
”Nu, evident. Primarul!”
”Aaaa! Vii să mă ajuți?”
”Off! Imediat!”
Trec pe lângă televizor și nu pot să mă abțin să nu mă uit. Chiar e important. Guvernul anunță ceva legat de neplata taxelor. De nervi nu am răbdare să văd despre ce este vorba. Dar sigur vor mări taxele. Ce le pasă lor de fraieri. Concluzia este evidentă:
”Taxe, taxe, taxe. Doamne ce prost! Prim-ministrul copile nu primarul!” Am anticipat eu întrebarea copilului.
”Corect se zice primul-ministru, tati.”
”Ei, hai, oi fi tu mai deștept ce să zic.”
”Acum poți să vii să mă ajuți?”
”Da’ ce! Chiar nu poți singur? Profesorul ăsta al vostru nu e vede că nu puteți să vă faceți singuri temele? Alt prost. E plină lumea de ei! Eu acum trebuie să plec. Spune-i tu maică-ti că am plecat.”
”De ce nu-i spui tu?”
”Păi dacă intru la ea în bucătărie începe să-i turuie gura de nu se mai oprește. Parcă nu știi … mult … și fără rost.”
Jenat copilul riscă o întrebare grea:
”E și ea proastă?”
Evit răspunsul, îmi iau haina și ies pe ușă.

 

Copilul rămâne blocat cu hârtia pentru temă în mână. Se uită confuz când la ușă când la hârtie. În cele din urmă se duce la măsuța lui și, cu o mică lacrimă în ochi, recitește hârtia.
”Întrebare: Dacă tu ai fi un regat cine ți-ar plăcea să fie regele tău? Explică de ce.”
 ”Răspuns: Tatăl meu pentru că ……….”
Cu o gumă mică șterge tremurând răspunsul. Își trage nasul, își șterge lacrimile și începe să scrie:
”Regatul meu nu are nevoie de lideri. Pentru că a fi lider înseamnă în primul rând să fii prost. În al doilea rând înseamnă că mă pune pe mine să muncesc. În al treilea rând înseamnă că-mi va cere să fiu corect. În al patrulea rând îmi va cere să repar ce strică alții. În al cincilea rând îmi va cere să-mi respect obligațiile. În al șaselea rând mă va pune să gândesc. În al șaptelea rând va vorbi mult, … și fără rost. La urma urmei este regatul meu și fac ce vreau cu el. Doar e democrație.”

 

Fără să-mi dau seama (oare?) i-am insuflat copilului meu respect și apreciere pentru noțiunea de lider. Cel puțin asta înțelege el (ei), copilul (copiii), din bombănenile noastre zilnice și nelipsite.

 

Am folosit în povestire persoana întâi pentru a da mai multă autenticitate. Evident că eu nu sunt cel din poveste. Este vorba despre ”altul”.
Eu am întotdeauna respect pentru toți liderii. Asta e!

One Comment

comentariu ...