În sfârșit … speranță!

cruce

= Mic eseu de Paști =

Verbul ”a crede”. Eu cred, tu crezi, el crede, noi credem, voi credeți, ei cred.
De fapt, toată lumea crede. Și toată lumea urmează acel crez, care, măcar teoretic, ar trebui să furnizeze speranță pentru viitor. Speranța este, obligatoriu, rezultatul unui crez. Când eram copii credeam în părinții noștri și aveam speranța că ei ne vor proteja și ajuta. Când am devenit adolescenți am crezut în noi și aveam speranța că vom birui întreaga lume. Am mai crescut puțin și am început să credem în altceva și să ne punem alte speranțe. Și pe măsură ce timpul trece crezul nostru și speranțele noastre se schimbă. Unele ne dezamăgesc, altele nu ne-au dezamăgit încă, iar altele (foarte puține sau chiar deloc) nu. Și așa trecem la alt crez și la alte speranțe. Până când … ? Câtă energie și răbdare mai avem? Dar mai ales cât timp?

În fiecare an, în această perioadă, ne amintim că există un altfel de speranță. Ne amintim că în urmă cu mulți, mulți ani, exact în această perioadă ISUS a murit, aici pe pământ, pentru ca noi să avem acces la SPERANȚĂ. Și mai ales EL a înviat pentru a ne dovedi că SPERANȚA este reală. Și este o SPERANȚĂ care nu se schimbă și nu te dezamăgește.

Îți doresc să crezi în CEL care ne-a adus SPERANȚA. Sărbători fericite!

comentariu ...